Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan, prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 27 decembrie, ocupă un loc de cinste în calendarul creștin, fiind considerat protomartirul credinței creștine, cel care a pecetluit cu sângele său mărturia despre Hristos cel Înviat. Viața și martiriul său ne oferă o imagine puternică a curajului, credinței neclintite și devotamentului față de adevărul Evangheliei.
Conform Faptelor Apostolilor (capitolele 6 și 7), Ștefan a fost unul dintre cei șapte diaconi aleși de comunitatea creștină din Ierusalim pentru a sluji la mese și a se ocupa de ajutorarea văduvelor și a săracilor. Alegerea sa nu a fost întâmplătoare, ci rodul unei vieți trăite în credință și plină de Duhul Sfânt. Scriptura îl descrie ca fiind „plin de credință și de Duh Sfânt” (Fapte 6, 5), „plin de har și de putere” (Fapte 6, 8), săvârșind „minuni și semne mari în popor” (Fapte 6, 8).
Dincolo de slujirea diaconală, Sfântul Ștefan s-a remarcat prin propovăduirea neînfricată a Evangheliei. Înțelepciunea și puterea cuvintelor sale au stârnit împotrivirea fariseilor și a cărturarilor, care l-au acuzat de blasfemie împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu. În fața Sinedriului, Ștefan a rostit o vibrantă apărare a credinței creștine, rezumând istoria mântuirii și mărturisind cu îndrăzneală pe Iisus Hristos ca fiind Mesia cel profețit. Discursul său, consemnat în Faptele Apostolilor (capitolul 7), este o capodoperă teologică, o sinteză profundă a Vechiului Testament, culminând cu o mărturisire clară a dumnezeirii lui Iisus și cu o viziune a slavei Sale cerești: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7, 56).
Din punct de vedere teologic, martiriul Sfântului Ștefan are o semnificație profundă. El este o prefigurare a patimilor și a morții Mântuitorului. Așa cum Iisus a fost judecat și condamnat pe nedrept, tot așa și Ștefan a suferit moartea pentru mărturisirea credinței sale. Rugăciunea sa din momentul morții, „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta” (Fapte 7, 60), este o imitare a rugăciunii Mântuitorului pe Cruce și o dovadă a iubirii sale necondiționate față de cei care îl prigoneau. Prin jertfa sa, Sfântul Ștefan a deschis calea martiriului creștin, devenind un model pentru toți cei care, de-a lungul veacurilor, au mărturisit cu prețul vieții lor credința în Hristos.
Sfântul Ștefan este un simbol al diaconiei, al slujirii aproapelui, dar mai ales un exemplu de curaj și statornicie în credință. El ne îndeamnă să mărturisim cu îndrăzneală adevărul Evangheliei, chiar și în fața dificultăților și a persecuțiilor.